Scandalul ICR este o farsa fara precedent. Sa pus pe piciore un scenariu care creiaza impresia unei dezbateri democratice.Senatul intervine pentru a da validitate nemultumirii majoritatii intelectualitatii fata de clanul Patapievici.Dar toata vanzoleala este mentinuta la suprafata, pentru a nu pune in pericol un sistem abuziv si corupt. Cand valurile devin mai periculoase pentru vasul prezidential, “serviciile” intevin in forta pantru a linistii apele. Linstea este atat de adanca ,incat nimeni nu indraznesre, nici macar in soapta, sa atinga problemele reale a scandalului ICR. Media este pentru moment tinuta in frau, dar adevarul nu va putea ascuns multa vreme – AM EU GRIJE DE ASTA !!!. Clanul de la putere joaca pentru timp ,crezand ca o minune il va salva de la pierire, dar EU joc pentru ARTA SI ADEVAR . Cand scandalul expozitiei ICR,de la New York intra in atentia editorialului de la statiunea tv AL-JAZEERA si incepe sa faca deliciul mediei arabe, un urias scandal international, se intrevede la orizont. In curand Presedintele Basescu trebue sa explice intregii lumi civilizate cum a fost posibil ca o institutie oficiala a statului Roman sa organizeze si sa sponsorizeze o expozitie antisemita de o salbaticie si o agresivitate fara precedent. Primul pas a fost sa-i explice Papei.Dansul va trebu sa explice aliatilor cum a fost posibil ca diplomatia si serviciile speciale, sa dea zprijin logistic si moral unei expozitii RADICAL ISLAMICE In New York. In cele din urma va fi obligat sa ceara scuze Romanilor, ca a pus un “grup de interese”, inaintea intereselor si imaginii tarii.
Conspiratia tacerii incearca sa acopere urmatoarele;
Expozitia “Freedom for Lazy people’” nu a fost o expozitie romaneasca ci una araba – Consulatul Romanesc de la New York doar a inchiriat sala (interesant de aflat cine si-a insusit banii de chirie).Autorul delirului antisemit se numeste OMAR MARWAN AMBAKI, nascut in Bagdad dintr-o mama araba si un tata agent CIA aflat acolo in interes de serviciu. Este cetatean irakian si are legaturi cu cercurile iraniene. Sub mana sa diabolica, visul presedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad de a creia din antisemitism o forma de arta, a prins viata.(Artistii romani au fost numai decorul si diversiunea) Ca raspuns si revansa pentru caricatirile despre Mohamed dint-un ziar danez,care au pus pe foc intreaga lume araba, Teheranul a organizat o uriasa competitie de cartoonuri antisemite.Aceste cartoonuri nu numai neaga holocaustul ci instiga la un nou genocid impotriva poporului evreu. (1100 participanti, 67 tari, premiu1 de 24000$ a fost acordat unui artist din Romania)
Blasfemiile cele mai oribile, au fost prezentate intr-o expozitie intens mediatizata de propaganda islamica.Nu mica a fost surpriza mea cand am observat in albumul comemorativ, lucrari aproape similare,atat ca subiect cat si stilistica cu lucrarile din expozitia din NewYork (se pare ca aici putem sa discutam de un PLAGIAT). Concluzia uluitoare este ca ideologia plina de ura a unor mullahi a fost tranferata de la Teheran la New York via Bucuresti.
De si expozitia si-a inchis portile, prin geamurile Galeriei Romane (peretii nu au fost vopsiti )se poate distinge din strada ,o lucrare urisa care se intinde pe un perete intreg.Sunt pictate (oarecum stangaci,ca intr-un cartun) doua menore ,simbolul sacru al poporulu evreu si stema oficiala a Israelului. Pe menora din stanga este manjit cu rosu sangerand, cuvantul fuck(fut, pentru cei ce nu stiu engleza) iar pe menora din dreapta la fiecare nivel unde se pun lumanarile, cu acelasi rosu este manjit semnul dolarului.Simbolistica este simpla si poate fi inteleasa de orice antisemit cu experienta, din orice parte a globului. In parte opusa a galeriei atrage atentia un rabin cu palarie care are tatuat pe umar semnul SS. Nu departe putem vedea un evreu religios cu perciuni care se impreuneaza cu un elefant. Peretele central desvaluie lucrarea “Patriahii se pregatesc de sex”,care prin marime si abjectie concureaza cu lucrarea “Desecrarea Menorelor” Aici asistam la un scimb de simboluri,Moise ofera lui David steaua primind in schimb un falus(in albumul expozitiei iraniene se gaseste o lucrare absolut similara numai ca acolo primeste in schimb o pula ) Mentionez ca inca sase lucrari se bucura de acelas stil si de aceeasi incarcatura de ura . Pentru ca in tara se discuta la infinit despre poneiul roz cu zvastica (o diversiune ordinara) sper ca orice om cu bun simt sa realzeze enormitarea celor petrecute in metropola americana. Ingrozita de cele cele vazute, vigilenta din mine a anuntat imediat Politia si FBI .Cei care isi inchipuie ca au scapat si cazul este incheiat, se inseala amarnic. Scandalul I CR abia acum incepe.
Expozitia islamica care a avut loc la ICR ,New York este o bomba propagandistica care aluat autoritatile americane prin surprindere(ei sint un pic mai inceti dar Vigilenta noastra, tovarasi din Diaspora, ii va ajuta sa inteleaga).Ele abea acum, incep sa puna cartile inpreuna si raspunsul va fi pe masura.Prima victima colaterala este regimul de la Bucuresti, care a devenit constient sau nu, partenerul teroristilor. SA-I DAM JOS PE TOTI, TOVARASI, INCEPIND CU PATAPIEVICI. Sa-i trimitem pe toti sa pasca ponei roz.
Teme-te ICR!!!
Sa fim VIGILENTI tovarasi din Diaspora
-
comentarii recente
urdumheit on O SAPTAMINA NOUA ADUCE O REGUL… urdumheit on IN ATENTIA PERSOANEI CARE SE N… roberthorvath on O SAPTAMINA NOUA ADUCE O REGUL… roberthorvath on O SAPTAMINA NOUA ADUCE O REGUL… urdumheit on O SAPTAMINA NOUA ADUCE O REGUL… -
-
BlogShowOff
septembrie 8, 2008 la 1:57 pm
Apreciez deschiderea unui blog cu numele meu. Avand simtul humorului, sunt de acord cu luari la misto elegante.Nu pot sa fiu insa de acord cu atacuri vicioase si minciuni plasate de ICR. Faptul cel mai grav este ca nu mi se da voie sa ma apar , materialele trimise fiind refuzate. Va rog sa plasati la CINE SUNT EU site-ul meu personal www,devagallery.com care contine material biografic, .Rog insistent sa scoteti de urgeta materialul ICR de la aceasta sectie.Daca intentionati sa deveniti blogul oficia al clicii PATAPIEVICI,NEAGOIE va luati o mare raspundere.Pregatesc actiuni legale, Fiind vorba de imprsonificare si furt de identitate lucrurile sunt grave.Sper sa acordati atentie randurilor mele. Sper in viitor relatiile dintre noi sa devina cordiale sau chiar prietenesti. Robert Horvath PS Trimit un articol de prezentare cu si-te galeriei “O zi buna pentru Romania” Va rog sa nu mai intrduceti ideile dumneavoastra in textul meu.
septembrie 9, 2008 la 11:03 am
@Robert Horvath NEW YORK
1.Daca va referiti la blogul de fata, acesta este deschis CU NUMELE MEU. Daca aveti senzatia ca exista un singur Robert Horvath este treaba dumneavoastra. EU sunt unul dintre acesti “Robet Horvath” si ceea ce ma identifica este faptul ca sunt CINEAST.
2.Ce pregatiti este treaba dumneavoastra.
3.Cat despre relatii prietenesti……NE DESPARTE UN OCEAN…..greu de crezut.
septembrie 9, 2008 la 7:10 pm
Nu inteleg cine sunt cei doi Robert Horvath de mai sus. Cred ca cineva se joaca cu identitati pe aici. Inteleg ca exista mai multe site-uri pe numele meu? Va rog sa ma contactati de urgenta sa clarificam lucrurile. Si eu sunt artist. Si eu fac filme.
septembrie 9, 2008 la 7:49 pm
@Adevaratul Robert Horvath
Hei, Bine ai venit pe net. Si eu sunt tot un Robert Horvath si tot adevarat (asta nu inseamna ca nu accept ca mai sunt si alti Robert Horvath). Culmea, si eu ma ocup de CINEMATOGRAFIE. Ar trebui sa infiintam un Club RH dar sa nu-l primim pe acel RH care isi zice “Robert Horvath NEW YORK”. Am senzatia ca vrea sa ne debusoleze pe toti si sa uitam scopul principal: SA-L DAM JOS PE PATAPIX, NEAGOE SI SUTEU.
Incaodata BINE AI VENIT
septembrie 10, 2008 la 5:25 pm
SI BLOGUL MEU ESTE http://roberthorvath.wordpress.com
CU GANDURI BUNE DE PESTE OCEAN
septembrie 11, 2008 la 2:21 am
Robert Horvath- Scrisoare deschisa catre Regele Mihai I al Romaniei
Robert Horvath: „Românii, criminali sau eroi?“ MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI Sire, Mă numesc Robert Horvath şi sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (I.A.T.C.) şi am lucrat în mai multe studiouri mari din România, îndeosebi la Televiziunea Română. Actualmente, îmi continui activitatea la studioul meu de film, cu sedii în New York şi Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, sub numele de Deva (oraşul unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator şi pictor. Majestate, Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întodeauna, în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost confiscată de Securitate şi niciodată înapoiată. Fiind acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate despre Ceauşescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul în care scap cu viaţă, să nu uit nimic şi să mă alătur celor care au vrut o contra-revoluţie în România. Acest lucru ar fi însemnat readucerea adevăratelor valori la vârful ţării şi reversarea revoluţiei sociale care a adus la conducere scursura mahalalelor, adunată cu pleava de leneşi de la marginea satelor. M-am alăturat celor care au vrut să reinstaureze mult hulitul regim “burghezo-moşieresc”, care, într-un timp istoric extrem de scurt, a adus prosperitate şi intrarea ţării în civilizaţia europeană. Am vrut să aducem înapoi un regim care să redea demnitatea Armatei Române, mereu terfelită şi acum, peste noapte, acuzată de uciderea a aproape jumătate milion de români evrei; am vrut o întoacere la Dumnezeu şi la Biserică; am vrut o reîntoarcere la adevărata cultură; am vrut o şcoală unde copiii să nu înveţe minciuni şi să vină acasă plângând auzind că părinţii şi bunicii lor au fost cei mai mari criminali de război. Am crezut în reconciliere, în iertarea celor care au greşit, dar şi în pedeapsirea celor care au ucis. Mă refer, aici, la genocidul împotriva unor oameni nevinovaţi, a căror singură vină a fost că au citit mai multe cărţi şi că nu au fost ţărani săraci. Am vrut un rege care să apere legile, Constituţia şi, implicit, să ne apere pe noi. Majestate, Am dorit ca dumneavoastră, fiind o personificare a însăşi istoriei celui de al Doilea Război Mondial, să rupeţi, în sfârşit, tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII NU SUNT VINOVAŢI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă, au făcut un lucru pe care alţii nu au îndrăznit să-l gândească: AU SALVAT ÎNTREAGA POPULAŢIE EVREIASCĂ DE LA HOLOCAUST. Acest moment unic al istoriei, când un popor salvează un alt popor de la moarte, trebuie făcut cunoscut şi, sper, celebrat de evrei şi de români împreună. Este momentul, cred, Majestate, ca, prin vocea Dumneavoastră, ultima personalitate importantă a celui de-al Doilea Război Mondial rămasă în viaţă, acest miracol românesc să fie făcut cunoscut întregii lumi. Nu cred că există un loc mai prielnic pentru a spune ADEVĂRUL decât aici, la New York, la o sinagogă cu evrei români. După o introducere despre rolul monarhiei – în special al Reginei Elena, mama Dvs. -în salvarea evreilor, va veni şi rândul Majestăţii Voastre. Nu rămâne decât să spuneţi: “Eu am fost acolo şi ştiu ce s-a întâmplat. Românii i-au salvat pe toţi evreii de pe teritoriul Regatului României, regatul meu”. Aceste cuvinte, puţine dar magice, îndreptând istoria, vor reda românilor, pentru totdeauna, demnitatea furată. Veţi vorbi, probabil, cu lacrimi în ochi, despre suferinţa evreilor şi îi veţi asigura că majoritatea românilor a fost alături de ei. Astfel, în faţa unei presiuni extraordinare, având trupe germane în ţară, întreaga societate românească, monarhia, partidele istorice şi Biserica au pactizat şi conspirat pentru salvarea evreilor. Nu veţi uita să spuneţi că a existat un singur om în toată istoria războiului care i s-a opus lui Hitler, spunându-i, fără ezitare: “Nu îi dau pe evreii mei” (rostită de Mareşalul Ion Antonescu). Vă sugerez, în final, să folosiţi un citat al marelui rabin Şafran, care, vorbind de anii războiului, îşi arată iubirea şi recunoştinţa pentru “bunul şi blajinul popor român”. Un rege are datoria să spună unui popor când a greşit, să-l laude pentru bine şi să-l apere în faţa lumii când este nedreptăţit şi umilit. Responsibilitatea guvernului de la Bucureşti pentru crimele comise în primele două luni de război este de netăgăduit. De asemenea, nu trebuie negat faptul că familii întregi din populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina au fost deportate dincolo de Nistru, suferind de foame, epidemii sau de epuizare fizică. Dar, pornind de la o tragedie reală, adică moartea a câtorva mii de oameni, fapt prezentat în procesul Ion Antonescu, se ajunge la cea mai bizară deformare a istoriei. Astfel, o comisie condusă de un dezechilibrat mintal, Elie Wiesel, fără nicio competenţă legală sau vreo greutate morală, declară peste noapte România ca fiind prima maşină de ucis (“kiling machine”) din istoria lumii. Deci, Armata Română, a cărei misiune principala era recucerirea unor teritorii, fără ordine primite, fără muniţie şi disciplină germană, fără trupe şi comandouri specializate în operaţii de curăţire (SS şi EInzatszruppe) ucide aproape jumătate milion de oameni, în numai două luni, şi masacrează aproape 8 mii de bătrâni, femei şi copii pe zi (bărbaţii evrei încă în putere fiind încadraţi în Armata Roşie, iar cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fugit în interiorul Rusiei). Astfel, Armata Română depăşeşte cu mult performanţa maşinii de război germane, sprijinită de fasciştii ucrainieni, estonieni şi lituanieni. Pornind pe această linie a ilogicii, putem să ne întrebăm de ce ţăranii români, elementul de bază al Armatei Naţionale, având această unică pornire spre bestialitate, nu au fost folosiţi mai departe în implementarea “Soluţiei Finale” a lui Hitler. Nu de mult a avut loc, la Institutul Cultural Român din New York (ICR), o întâlnire cu reprezentanţii “Industriei Holocaustului” din Bucureşti, unde s-a “remarcat” d-l general Mihai Ionescu, o veche coadă de topor. Atunci, am reuşit, printr-o intervenţie foarte dură şi percutantă, să-i ridiculizez şi-i să trimit acasă cu coada între picioare pe reprezentanţii celei mai tragicomice comisii din istorie: Comisia Wiesel. Prima şansă a fost dată de Guvernul României în 2002, care, bazându-se pe documentele Arhivei Naţionale şi în conjuncţie cu documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decretează, fără niciun echivoc, că PE TERITORIUL ROMÂNIEI NU A AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai puţin de doi ani, însă, acelaşi Guvern al României îşi schimbă poziţia, înfiinţând o Comisie care, bazându-se pe aceleaşi documente, decretează că ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORŢII INIMAGINABILE! Şi, pentru ca absurdul să fie total, după negarea Holocaustului, acelaşi guvern, în acelaşi an, 2002, scoate un decret-lege prin care negarea Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de închisoare! Admiţând că, în cazuri grave, se poate aplica această lege şi retroactiv, ar fi normal ca însăşi guvernul să-şi afle locul cuvenit în spatele gratiilor! Creat la comandă, pentru câştigarea unor avantaje politice, Raportul Comisiei spune că “România a ucis, a ucis, a ucis”. Asfel, se spune, fără clipire, un mare neadevăr cutremurător: “În România a fost decimată întreaga populaţie evreiască, cu excepţia unor regiuni unde au supraveţuit”. I-am asigurat pe membrii delegaţiei că adevărul este exact invers şi că aceste câteva regiuni reprezintă, de fapt, actualul teritoriu al României. Mă întreb ce trebuie aruncat mai întâi în lada de gunoi a istoriei: guvernul sau autorii acestu raport. Concluzia înebunitoare a comisiei “ROMÂNII SUNT VINOVAŢI DE GENOCID” nu trebuie lăsată fără un răspuns. Când cineva vine la tine acasă şi te face criminal, cred că este cazul să îi arăţi, fără ocol, uşa. Cred că nu este prea târziu, Majestate, să faceţi acest gest, în numele tuturor. Istoria este făcută întodeauna de învingători. Dar, atâta timp cât nu se spune răspicat că a existat un singur om în întreaga istorie a celui de al Doilea Război Mondial care s-a opus lui Hitler, salvând jumătate milion de suflete de la moarte sigură (Mareşalul Ion Antonescu) rămânem în minciună. Nu putem nega opinia lui Goebels, căpetenia nazistă, care, în jurnalul personal, spune: “M-am dus de mai multe ori la Hitler şi i-am spus că Antonescu conduce cu ajutorul duşmanilor noştri. Sub nasul nostru pleacă nenumărate vapoare cu evrei spre Palestina. S-a ajuns să se trimită alimente pentru evreii români din Franţa”. Cred că sunteţi de acord să-l credem mai degrabă pe Goebels (acesta avea zeci de agenţi la Bucureşti, care îi spuneau adevărul), decât pe Wiesel, care are mii de agenţi locali care se încurcă însă în minciuni. Dacă de pe teritoriul Regatului României nu a fost trimis niciun evreu spre lagărele de concentrare naziste, nu aceeaşi soartă au avut-o cei surprinşi de război pe teritoriul german sau pe al axei fasciste. La ordinele Mareşalului Antonescu, Guvenul României a făcut eforturi extraordinare pentru a-i încuraja pe evrei, a le face viaţa mai uşoară şi a salva mii de oameni de la moarte sigură. Prin acţiuni disperate, contra cronometru, oamenii Mareşalului Ion Antonescu scot din trenurile morţii zeci de famili, opresc arestări şi execuţii în ultimul moment sau dau zeci de paşapoate în alb cu nume româneşti. După cum reiese din documente, s-a încercat de multe ori scoaterea evreilor români chiar şi din lagărele de concentrare. Pentru că documentele esenţiale a activităţii statului român pentru salvarea evreilor de la moarte sunt ascunse în raport, pun sub semnul întrebarii onestitatea, imparţialitatea şi chiar legalitatea Comisiei Wiesel. Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se spune, cu claritate: “Întrucât în România evreii sunt consideraţi cetăţeni români, ei trebuie să se bucure şi în străinătate de protecţia statului român”. În final, se cere să se intervină pentru recuperarea averilor evreilor români aflaţi pe teritorul Reich-ului. Ca urmare a faptului că Mareşalul Ion Antonescu cerea înapoierea “evreilor săi”, în răspuns, Ministerul Afacerilor Străine al Franţei comunică, în ianuarie 1943, Legaţiei Române de la Vichy, că este favorabil repatrierii evreilor români aflaţi în Franţa. La 28 mai, Ministerul Afacerilor Străine şi Direcţia Generală a Poliţiei stabilea normele în vederea “revenirii în ţară a evreilor cu drepturi foarte bine stabilite la cetăţenia română şi a căror primire în România a fost admisă în mod excepţional, dintr-un spirit de umanitate faţă de situaţia grava ce li s-ar fi creat în străinătate”. În urma instrucţiunilor personale ale ministrului român de Interne, Mihai Antonescu, din 6 aprilie 1943, Legaţia României din Berlin a adresat (pe 12 aprilie) o notă către Auswärtiges Amt, solicitând o intervenţie la serviciile germane competente şi în special la Geheimestaatspolizei (Gestapo) pentru eliberarea cetăţenilor români nearieni arestaţi după 31 martie 1943 şi acordarea vizelor de plecare în România. Din “raţiuni politice”, Auswärtiges Amt a dat curs cererii. În circulara trimisă de Sicherheitsdiest (Serviciul Secret-SD) la 30 aprilie către unităţile din subordine se cerea acestora să înceteze arestările în rândul evreilor români, iar la Bruxelles, consulul român se duce personal la Gestapo, cerând sistarea arestărilor şi deportărilor şi obţine, la 6 mai, eliberarea celor arestaţi. Peste o săptămână, Legaţia germană anunţă “că au fost luate măsuri să nu mai fie arestat niciun supus român”. În decembrie 1943, a început acţiunea pentru salvarea evreilor din Italia şi Grecia. În scurt timp, sub nasul nemţilor, evreii sunt aduşi în ţară. Primăvara anului 1944 va intra în istorie ca un miracol românesc: MAREŞALUL ION ANTONESCU SALVEAZĂ 11.000 DE EVREI DE LA HOLOCAUST, trimiţând instrucţiuni Legaţiei Române din Budapesta să dea viza de intrare în România (9.837 de vize) pentru mii de evrei unguri şi străini aflaţi în Ungaria. Un document de extraordinară importanţă îl reprezintă şi raportul generalului Ion Gheorghe, ministrul de la Berlin, care descrie eforturile susţinute ale diplomaţiei româneşti pentru a-i salva pe evreii români aflaţi deja în lagăre. El precizează: “atitudinea hotărâtă din partea noastră, declarând formal că înţelegem să ne rezervăm drepturile suverane asupra cetăţenilor români, oricare ar fi originea lor. Astfel, nu poate fi acceptată internarea de către Germania a evreilor supuşi români”. Raportul ajunge la Mihai Antonescu, în 22 octombrie 1943. În perioda următoare, prin legaţia de la Berlin, s-au făcut noi intervenţii în sprijinul evreilor români din lagăre. În luna mai 1944, ministrul de la Berlin primeşte o telegramă disperată de la Bucureşti: “nu este posibil să ne dezinteresăm de soarta cetăţenilor noştri nearieni care solicită protecţia la care au drept legal… Vă rog deci să binevoiţi a face tot ce stă în putinţă pentru ocrotirea, eliberarea şi repatrierea celor în cauză”. Îi asigur pe toţi cei interesaţi că documentele pe această temă sunt numeroase şi intenţionez să le strâng într-o carte intitulată “Omenia” (Antonescu şi românii salvează evreii de la Holocaust). Am citit multe documente şi niciunul nu m-a uimit şi cutremurat precum cel datat 27 aprilie 1944, prin care Guvernul Român, prin Radu Lecca, cere oficial şi fără menajamente repatrierea evreilor români internaţi la Bleichauer şi Auschwitz (document B’nai B’rith international). Într-o ţară ameninţată cu ocuparea completă de către germani, înlăturarea lui Ion Antonescu, abolirea monarhiei, deportarea tuturor evreilor şi instalarea lui Eichman la Bucureşti (operaţiuni paralele “Margarethe 1” – Ungaria şi respectiv “Margarethe 2” – România) o ultimă încercare de a salva evreii români de la o moarte sigură mi se pare un act de o demnitate sublimă. Comisia Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului îşi intitulează “opera” Raport Final. Dar, pentru că au apărut noi cărţi menţionând 800.000 de victime pe teritoriul controlat de autorităţile române, mi-am dat seama că această statistică nu se va opri niciodată. În consecinţă, cred că este cazul ca orice român sau evreu care gândeşte raţional şi are bun simţ să se opună acestui monstru care a luat-o razna. Trebuie să menţionez că Comisia Wiesel a dat undă verde unei adevărate vânători de vrăjitoare şi de antisemiţi, având ca victimă cultura şi limba română. Astfel, aici, la New York, la Institutul Cultural Român (director pe Corina Şuteu), Eminescu este boicotat, iar folosirea limbii române este absolut interzisă. Pentru că demolarea statuii poetului naţional este aproape desăvârşită şi limba română declarată periculoasă, nu rămâne decât să aşteptăm interzicerea arborării steagului tricolor. O altă consecinţă a acestui raport este acerbarea antisemitismului şi a sentimentelor antiamericane. Minciuna, exagerările fără limite şi călcarea în picioare a demnităţii oamenilor nu putea să nu creeze resentimente şi chiar ură. Poate că inteligenţa evreiască va realiza într-o bună zi că această politică de tip “bumerang” este contraproductivă şi chiar periculoasă pentru viitor. România a fost o ţară care i-a aşteptat pe americani, iar acum abia aşteaptă ca ei să plece. Dar nimic nu depăşeşte în gravitate faptul că toţi copiii învaţă la şcoală că fac parte dintr-o naţiune de criminali. Aici nu mai este loc de întors, pentru că se merge prea departe. Fiecare părinte, indiferent dacă este român, ungur, evreu sau ţigan (ordinea nu contează), are datoria morală să rupă paginile pline de minciuni ordinare din cartea de istorie în faţa copiilor şi a întregii familii. Fiecare profesor are datoria să vorbească despre omenia şi curajul românilor care au salvat de la moarte o jumătate million de oameni nevinovaţi, chiar dacă această lecţie nu face încă parte din programul de învăţământ. În acest fel, vom face un prim pas spre recâştigarea demnităţii noastre, iar copiii noştri se vor întoarce de la şcoală cu fruntea sus. Majestate, Un rege are datoria să ne apere istoria, cultura şi să fie alături de noi la nevoie. Cred că sunt în asentimentul ţării să vă rog să vă ridicaţi în ceasul din urmă şi să spuneţi ADEVĂRUL. În acest fel, veţi recupera istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul, veţi mulţumi destinului care v-a dat şansa să faceţi ceva important pentru trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Majestate, vă găsiţi la o ultimă încrucişare de drumuri, având posibilitatea de a pleca spre istorie ca REGELE MIHAI I al ROMÂNlEI sau ca un Mihai oarecare, în curând uitat de toţi. ROBERT HORVATH (Deva) New York, 24 Mai 2008
septembrie 11, 2008 la 2:23 am
PENTRU CEI INTERESATI IN DE ALE ARTEI, SITE-UL MEU ESTE
http://www.devagallery.com
CU GANDURI BUNE DE PESTE OCEAN
ROBERT HORVATH (DEVA)